Visul pentru un calculator
Vara anului 2006 este, pentru mine și fratele meu, una dintre cele mai frumoase perioade din copilăria noastră. De câțiva ani buni ne doream un calculator și visam aproape zilnic la ziua în care vom avea și noi unul, să-l putem folosi nu doar pentru jocuri, ci și pentru a învăța și explora lucruri noi. PC-urile erau aproape un lux la acea vreme, mai ales în localitatea noastră, iar accesul la ele era un privilegiu. În fiecare zi visam, ne imaginam, și mai citeam un pic despre cum funcționează lumea calculatoarelor, sperând că într-o zi vom avea și noi unul.
Încercarea de a simula experiența unui PC
Pe atunci, calculatorul era pentru noi mai mult decât o simplă unealtă de învățare – era o fereastră către o lume la care visam cu ochii deschiși. În fiecare seară răsfoiam cartea „Bazele utilizării calculatoarelor”, parcă dorindu-mi să intru în paginile acelea pline de imagini fascinante și să descopăr cum funcționează totul. Aveam și o mică consolă de jocuri, sub formă de tastatură, pe care o cumpărasem din târg, și încercam să o folosesc pentru a-mi imagina că lucrez pe un calculator adevărat. Îmi amintesc cum mă așezam în fața televizorului închis, cu tastatura consolei de jocuri și mouse-ul în față, iar în mintea mea se deschidea un univers întreg. Citeam cu atenție fiecare pagină din carte, imaginându-mi că mouse-ul chiar controlează ceva pe un ecran care, în realitate, era complet negru. Fiecare imagine din acea carte era, pentru mine, o fereastră în lumea virtuală.
O promisiune în zi de vară
Am fost tot timpul un visător, iar părinții noștri știau cât de mult ne doream un calculator. Într-o zi toridă de vară, în timp ce eram cu mama la sapa, printre rândurile de porumb, m-am hotărât să-i spun cât de mult îmi doresc un calculator. Știam că nu aveam bani, că pentru noi era un lux, așa că i-am spus că mi-aș dori chiar și unul simplu, vechi, doar să am cu ce învăța. Mama, deși obosită și arsă de soare, m-a privit cu zâmbetul cald și mi-a spus că o să avem și noi calculatorul nostru într-o zi. A fost o promisiune care mi-a aprins speranța în suflet, dar știam că e nevoie de sacrificii mari ca visul nostru să devină realitate.
Surpriza de neuitat
La scurt timp după acea discuție, părinții noștri au adunat 18 milioane de lei (1800 de lei noi, care era o sumă destul de mare pentru vremea respectivă) și mama a plecat la Timișoara. Nici eu, nici fratele meu nu am știut de ce a plecat mama; părea o zi obișnuită, dar a devenit una dintre cele mai importante zile din viața noastră. Când s-a întors, am auzit motorul mașinii oprindu-se la poartă și am ieșit în pragul ușii să văd dacă s-a întors de la Timișoara. Mama venea prin curtea casei, purtând în brațe un monitor LCD. Când l-am văzut, mi-au amorțit genunchii de bucurie și uimire. Fratele meu era lângă mine, iar entuziasmul nostru nu mai putea fi stăpânit. În acea clipă, toată așteptarea, toate visele, tot ceea ce ne doream de atâta timp devenise realitate.
Specificațiile primului PC – un vârf tehnologic al vremii
PC-ul era mai mult decât am fi îndrăznit să visăm. Unitatea avea un procesor Pentium 4 (3.0GHz), un adevărat monstru al vremii, și 512 MB de RAM, dublu față de majoritatea calculatoarelor din localitatea noastră. Monitorul LCD de la BenQ era o raritate pentru ca monitoarele CRT(cele cu tub catodic) erau populare atunci, iar mouse-ul și tastatura wireless de la Logitech erau mai mult un lux. Nu doar că aveam un calculator, dar era unul foarte performant pentru standardele vremii. Ca să vă dați seama, majoritatea calculatoarelor prietenilor nostri aveau 80 GB HDD și 256 MB RAM, iar noi aveam un HDD de 120 GB și dublu de memorie. Era un adevărat vis devenit realitate.
Impactul asupra noastră
Privind înapoi, îmi dau seama că acel PC nu a fost doar o simplă mașinărie – a fost începutul unei pasiuni și o poartă către o lume în care și eu, și fratele meu am ajuns să ne găsim chemarea. În vara aceea am învățat ce înseamnă dorința, răbdarea și sacrificiul, lecții care ne-au ghidat în toți anii ce au urmat. Părinții noștri au făcut un sacrificiu mare ca să ne aducă acel calculator, iar bucuria pe care ne-a adus-o va rămâne pentru totdeauna în amintirea noastră.